i smile. what a moment. is there even time to compose? or perhaps each shot would be perfect, as each gull is perfect, as each moment. but i love that the gull in the foreground does not interfere with that in the back. and he, he comes with certainty.
erin: i don't think a lot about composition ... i take a lot of shots and hope one will work ... sometimes none do, and that is just part of the process :-) ... i like standing on the beach and watching gulls ... they are always brash and uncompromising ... they know what they want, and they intend to have it ...
i suddenly remembered a favourite poem of mine (and the song, the song!!!) - it is exactly the opposite of the gull in these two wonderful pictures of yours, in which they are the image of the pure energy of flight, of movement, of life. a poem about their death.
Albatrosul ucis (Nicolae Labiş)
Când dintre pomi spre mare se răsucise vântul, Şi-n catifeaua umbrei nisipul amorţea, L-a scos un val afară cu grijă aşezându-l Pe-un cimitir de scoici ce strălucea.
La marginea vieţii clocotitoare-a mării Stă nefiresc de ţeapăn, trufaş, însă răpus. Priveşte încă parcă talazurile zării Cu gâtul galeş îndoit în sus.
Murdare şi sărate-s aripile-i deschise, Furtuna ce-l izbise îi cântă-un surd prohod, Lucesc multicolore în juru-i scoici ucise Al căror miez căldurile îl rod.
De valuri aruncate pe ţărmul sec şi tare Murira fără luptă sclipind acum bogat. Le tulbură lumina lor albă, orbitoare, Aripa lui cu mâl întunecat.
Deasupra ţipă-n aer dansând în salturi bruşte, Sfidând nemărginirea, un tânăr pescăruş. Războinicul furtunii zvârlit între moluşte Răsfrânge-n ochiu-i stins un nou urcuş.
Când se-nteţeşte briza aripa-i se-nfioară Şi, renviat o clipă de-un nevăzut îndemn, Îţi pare că zbura-va din nou, ultima oară, Spre-un cimitir mai sobru şi mai demn.
i smile. what a moment. is there even time to compose? or perhaps each shot would be perfect, as each gull is perfect, as each moment. but i love that the gull in the foreground does not interfere with that in the back. and he, he comes with certainty.
ReplyDeletexo
erin
erin: i don't think a lot about composition ... i take a lot of shots and hope one will work ... sometimes none do, and that is just part of the process :-) ... i like standing on the beach and watching gulls ... they are always brash and uncompromising ... they know what they want, and they intend to have it ...
ReplyDeletei suddenly remembered a favourite poem of mine (and the song, the song!!!) - it is exactly the opposite of the gull in these two wonderful pictures of yours, in which they are the image of the pure energy of flight, of movement, of life. a poem about their death.
ReplyDeleteAlbatrosul ucis
(Nicolae Labiş)
Când dintre pomi spre mare se răsucise vântul,
Şi-n catifeaua umbrei nisipul amorţea,
L-a scos un val afară cu grijă aşezându-l
Pe-un cimitir de scoici ce strălucea.
La marginea vieţii clocotitoare-a mării
Stă nefiresc de ţeapăn, trufaş, însă răpus.
Priveşte încă parcă talazurile zării
Cu gâtul galeş îndoit în sus.
Murdare şi sărate-s aripile-i deschise,
Furtuna ce-l izbise îi cântă-un surd prohod,
Lucesc multicolore în juru-i scoici ucise
Al căror miez căldurile îl rod.
De valuri aruncate pe ţărmul sec şi tare
Murira fără luptă sclipind acum bogat.
Le tulbură lumina lor albă, orbitoare,
Aripa lui cu mâl întunecat.
Deasupra ţipă-n aer dansând în salturi bruşte,
Sfidând nemărginirea, un tânăr pescăruş.
Războinicul furtunii zvârlit între moluşte
Răsfrânge-n ochiu-i stins un nou urcuş.
Când se-nteţeşte briza aripa-i se-nfioară
Şi, renviat o clipă de-un nevăzut îndemn,
Îţi pare că zbura-va din nou, ultima oară,
Spre-un cimitir mai sobru şi mai demn.
http://www.youtube.com/watch?v=5rtqcPuHqSA